Din orice parte e privit, Vulcan ofera un decor remarcabil. Aflat in imediata vecinatate a Brasovului, este un sat tipic sasesc, ce pastreaza inca farmecul evului mediu.

Numele comunei Vulcan se pare ca ar deriva de la toponimul Wolkendorf, cum se numea comuna in limba germana din timpuri mai vechi, tradus “Satul norilor”. Se pare ca prin pronuntie (si mai ales prin pronuntia dialectului sasesc din Vulcan, asemanator mai mult cu dialectul flamand sau cu dialectul galic, decat cu dialectul saxon-german cunoscut) numele asezarii devine Wolken, apoi degenereaza in Wolkon, mai tarziu Walcan, maghiarizat Vulkany, sau Sas-Volkany. O alta ipoteza sustine ca denumirea ar veni de la Wolkau, in traducere “Satul fanetelor” sau “Satul pasunilor”. Aceasta denumirea este confirmata documentar de existenta unei inscriptii la intrarea in fostul local al primariei (din incinta bisericii evanghelice)

Comuna Vulcan (Wolkendorf, Volkány) se afla in partea de sud-vest a depresiunii Tarii Barsei, la 16 km fata de orasul Brasov. Se invecineaza in partea de nord cu orasul Codlea, la est cu Cristianul, in partea de sud-est cu orasul Rasnov, la sud-vest cu Tohanul Vechi si in partea de vest cu Poiana Marului. Teritoriul comunei este situat jumatate pe platoul Barsei, la o altitudine de 600 m, iar cealalta jumatate pe dealuri, paduri si fanete, la o altitudine de 700 m, teren care merge crescand pana la Masivul Piatra Craiului, la o distanta de 20 de km.

Sarbatori locale, traditii si obiceiuri:

Zilele Vulcanului – Au loc in fiecare, an in jurul datei de 15 august, locuitorii din Vulcan celebreaza atestarea documentara a asezarii lor. Este o ocazie pentru vulcaneni sa reuneasca si sa participe la slujbele religioase, in Vulcan fiind 8 lacasuri de cult: 2 biserici ortodoxe, 2 evanghelice, 2 penticostale, 1 biserica baptista si una a Martorilor lui Iehova. Evenimentul e insotit de traditionalele serbari campenesti, cu programe folclorice romanesti si sasesti.

Armindeni – Este Sarbatoarea Primaverii in traditia populara si Ziua localitatii colonie 1 Mai.

Potrivit tradiţiei armindenului, la 1 Mai se arborează la poarta fiecărei gospodării cate un arbust de fag, inalt de circa 4 metri, tăiat din pădure şi adus in preziua zilei de 1 Mai. Acesta se numeşte “arminden” si se păstrează pană la sfarşitul lunii iulie, cand cu lemnele din el se coace prima paine din recolta de grau a anului in curs. In varianta locala, feciorii împodobesc porţile fetelor de măritat cu crengi verzi aduse din pădure. Creanga verde este un însemn al fertilităţii şi e păstrată la poartă până în momentul secerişului.

De Armindeni, locuitorii coloniei 1 Mai participa la o serbare campeneasca, insotita de spectacole ce cuprind parade ale costumelor populare, dansuri si cantece populare si concerte ale fanfarei din Vulcan. Fanfara din Vulcan continua traditia sasilor, initiatorii fanfarei de odinioara.

Obiective turistice:

Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Vulcan – sec XIII-XVIII  - Biserica în stil romanic datează din secolul XIII, de atunci păstrându-se doar fundaţiile şi intrarea. Distrusă în urmă năvălirilor turceşti din 1421 şi 1432, bisercia a fost reconstruită în stil gotic şi fortificată în 1521. După distrugerea aşezării în 1611, de către armatele lui Gabriel Bathory (supravieţuitori: 5-6 persoane, plus 300 refugiaţi în alte părţi), Vulcanul a fost reconstruit din temelii. Refacerea cetăţii a început la 1632, iar a bisericii la 1665. Clopotniţa a fost terminată în 1794 iar în 1808 vechea primărie

Biserica cuprinde în plan o navă rectangulară, acoperită cu planșee din lemn caselat, și are alipit pe latura vestică turnul-clopotniță masiv, cu 5 etaje. Apareiajul turnului este făcut în asize. Acoperișul bisericii este etajat, cu ferestre oblonite pe toate laturile. Datorita restaurarilor succesive, stilul actual este mai degraba baroc decat goticul tipic transilvan.

Puternicele fortificatii impresioneaza si azi. Unele camere din zidul cetatii sunt folosite si in prezent ca depozit pentru legume si fructe.